Ce este logopedia?
Din punct de vedere etimologic, termenul de logopedie provine din „paidea” – care înseamnă educare, şi „logos” – care înseamnă vorbă, cuvânt. Aşadar, logopedia este ştiinţa care se ocupă cu evaluarea şi educarea vorbirii.
În zilele noastre, logopedia este considerată ca fiind o disciplină psihopedagogică ce vizează descoperirea cauzelor care pot sta la baza tulburărilor de limbaj, aceste cauze putând fi de natură psihologică, sociologică, pedagogică sau medicală.
De asemenea, logopedia presupune identificarea sunetelor afectate şi implementarea unor tehnici specifice pentru corectarea acestora, cu scopul de a corecta pronunţia şi de a îmbunătăţi înţelegerea şi comunicarea.
Această afecţiune a tulburării de limbaj este cel mai des întâlnită la copiii de vârstă preşcolară, dar mai poate fi întâlnită şi în cazul persoanelor adulte care au suferit accidente vasculare cerebrale.
Cauze generale ale tulburărilor de limbaj
Există 3 categorii principale care pot cauza tulburările de limbaj:
-
Cauzele prenatale
– determinate de:
- boli infecţioase sau intoxicaţii ale femeii însărcinate;
- malformaţii fetale;
- carenţe nutriţionale;
- şocuri psiho-emoţionale puternice în perioada sarcinii care pot avea efecte negative asupra dezvoltării psihofiziologice ale fătului.
-
Cauze perinatale
– unde putem face referire la:
- sarcinile distocice;
- anorexie cerebrală provocată de înfăşurarea cordonului ombilical în jurul gâtului fătului;
- compresiuni produse de manevre obstreticale greşite.
-
Cauzele postnatale
– care, la rândul lor, pot fi împărţite în 4 subcategorii:
- Cauze organice – malformaţii sau anomalii anatomice, afecţiuni cronice, disfuncţii fiziologice, boli ale primei copilării;
- Cauze funcţionale – deficienţe de respiraţie sau la nivelul fono-articulator, slaba dezvoltare a musculaturii limbii şi a maxilarului, insuficienţe funcţionale la nivelul sistemului nervos central;
- Cauze psiho-neurologice – întâlnite în cazul copiilor cu tulburări de tip psihopatologic sau neuropsihiatric, în cazul copiilor cu deficienţă mintală sau tulburări de atenţie, dar şi în cazul celor cu deficienţe la nivel vizual si auditiv.
- Cauze psihosociale.