Agorafobia este o tulburare care se manifestă prin evitarea situațiilor despre care pacientul crede că i-ar produce panică, sentimente apăsătoare precum teamă și nesiguranță.
Din punct de vedere etimologic, termenul este derivat din cuvintele de origine grecească agora – piață și phobia – frică a fost utilizat pentru prima dată cu scopul de a desemna o teamă patologică de spații largi, deschise, de piețe ș.a.m.d.
În zilele noastre, acesta nu se mai definește ca fiind exclusiv frica de spații deschise, ci se consideră a fi o suită de fobii care au legătură între ele și care au drept rezultat apariția unei senzații exacerbate de teamă atunci când persoana respectivă întâmpină dificultăți în cazul situațiilor sau locurilor nefamiliare.
Astfel că, pacienții care suferă de această afecțiune mentală simt o nevoie acută și permanentă de a fi în compania cuiva, temându-se adesea să-și părăsească locuința sau să se afle în situații stânjenitoare, determinate de propriile reacții cauzate de panică.
De regulă, o persoană care are un astfel de diagnostic, nu se va simți confortabil în zonele aglomerate, mai ales în locurile publice.
Cauze și simptome
Cu toate că încă nu s-a ajuns la o concluzie clară referitoare la cauza exactă a afecțiunii, unii specialiști sunt de părere că există anumiți factori care pot contribui la declanșarea acestei tulburări.
Există anumite teorii care semnalează câteva dintre cauzele posibile ale agorafobiei, printre care se numără expunerea repetată la evenimente declanșatoare de anxietate cu debutul tulburării.
Alte surse teoretice pun accentul pe măsura în care o persoană reacționează în fața conflictelor emoționale interioare, pornind de la premisa că agorafobia constituie chiar rezultatul sentimentului de dezolare provocat de conflictul oedipian nerezolvat. Astfel, această manifestare fiind privită ca o luptă intrinsecă între sentimentele dezvoltate față de părintele de sex opus și competiția cu părintele de același sex.
Unii specialiști afirmă că agorafobia este o complicație a tulburărilor de panică care sunt definite de stări de anxietate extreme care provoacă o serie de simptome fizice, fără să existe , de fapt, un motiv realcare să le declanșeze.
În general, atacurile de panică sunt asociate cu trăiri intense precum și senzații de pierdere a controlului sau de producerea fictivă a unui atac cardiac.
Alte surse susțin că agorafobia poate apărea în momentul în care cineva începe să realizeze o conexiune între atacurile de panică, dar și asocierea cu situațiile specifice care s-au declanșat în trecut.
Astfel, persoanele respective se feresc de împrejurările în care consideră că ar putea pierde controlul pe fondul atacului de panică, astfel călătoria cu avionul sau simpla participare la un concert numărându-se pe lista activităților de evitat.
De altfel, factorii genetici pot constitui o altă cauză a dezvoltării agorafobiei. Iată câteva dintre simptomele specifice acestei tulburări:
– teama de pierdere a controlului în spații publice;
– teama de aglomerație;
– frica de fi singur în anumite situații;
– teama de a ajunge în locuri de unde se poate ieși cu greu (lifturi, tren etc);
– incapacitatea de a părăsi locuința timp îndelungat;
– sentimentul de neajutorare;
– dependența exagerată de cei din jur;
– sentimentul ca propriul trup este ireal;
În afară de toate aceste simptome specifice, pot apărea și manifestările clinice ale atacurilor de panică;
– amețeala;
– tulburări de respirație;
– transpirațiile excesive;
– rată cardiacă accelerată;
– înroșirea feței;
– greață;
– tulburări stomacale sau diaree;
– dureri toracice;
– sentimentul de pierdere a controlului;
– dificultăți la înghițire;
Agorafobia poate afecta viața socială și profesională a pacientului, limitând sever, puterea de muncă sau chiar îndeplinirea sarcinilor zilnice obișnuite. Unii pacienți cu agorafobie pot avea preferințe pentru anumite zone pe care le consideră sigure sau locuri pe care le pot frecventa fără să se teamă de un episod de panică, în special, daca sunt însoțiți de o persoană în care au încredere.
Care este tratamentul?
Fără îndoială că această frică poate fi de-a dreptul copleșitoare, dar psihodiagnoza a cunoscut o evoluție extraordinară, așadar tratamentul pentru agorafobie, poate consta în administrarea de medicamente, cât și în psihoterapia.
Antidepresivele și medicamentele recomandate împotriva tulburării de anxietate sunt utilizate cel mai des în tratarea agorafobiei și a simptomelor de panică, administrate pe bază de prescripție medicală și la recomandarea specialistului, bineînțeles.
În afară de terapia medicamentoasă, pacienții care au agorafobie au nevoie de psihoterapie pentru a-și depăși fobia. Cel mai eficient tratament îl constituie terapia cognitiv-comportamentală, prin care urmărește înțelegerea manifestărilor clinice ale tulburării, găsirea de metode eficiente de a controla fricile și modificarea comportamentelor nedorite prin terapia prin expunere în public (desensibilizare), utilizând anumite tehnici speciale de relaxare.
Tratamentul pentru agorafobie face referire la terapia comportamentală cognitivă. Atât psihoterapia cât și medicamentele constituie principalele forme de tratament ale acestei fobii.
Unii specialiști recomandă utilizarea unei alte forme terapeutice de succes și anume expunerea în public.
Sursă foto: Psyche.media
Add Comment