Cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de Post-traumatic Stress Disorder, această tulburare de natură psihică poate surveni în urma unui eveniment care are efecte psihotraumatizante asupra pacientului.
În general, cei care suferă de PTSD au avut o implicare directă sau au fost martorii unor situații dramatice cu riscuri majore de pierdere a vieții sau de lezare gravă. În funcție de tipul și de intensitatea traumei, apariția sindromului de stres post-traumatic are drept consecință o vulnerabilitate psihică crescută.
Statisticile arată că peste 70% din populaţie a suferit în viață cel puțin o traumă psihică severă (rezultată în urma pierderii unei persoane apropiate, a unei dezamăgiri majore cu consecințe imediate care se răsfrâng asupra psihicului etc.).
Mulți dintre aceşti oameni au avut parte de o serie de reacţii emoţionale severe, care pot fi încadrate în categoria sindromului post-traumatic. De pildă, simptome asemănătoare s-au observat în cazul soldaților care au luptat în Primul Război Mondial sau în cazul supraviețuitorilor lagărelor de concentrare din Al Doilea Război Mondial ș.a.m.d.
Ce simptome poate avea tulburarea de stres post-traumatic
O persoană cu stres post-traumatic prezintă urmãtoarele simptome:
- retrăirea repetată a evenimentului traumatic iniţial (prin amintirea nedoritã a evenimentului sub formã de secvenţe, prin coşmaruri şi prin reacţii exagerate, fizice sau emoţionale, la persoane sau locuri legate de evenimentul iniţial);
- lipsa de reacţie la ceea ce se întâmplă în jur, manifestată prin evitarea oricărei activităţi;
- pierderea interesului pentru ceea ce este în jur;
- tulburări ale somnului;
- iritabilitate sau accese de mânie;
- dificultăți la nivelul concentrării.
Așadar, persoanele care pot avea o astfel de tulburare se confruntă cu:
- Gânduri și amintiri intruzive;
- Coșmaruri vii, repetitive, flashback-uri;
- Comportamente de evitare;
- Hiper-reactivitate a sistemului vegetativ;
- Modificări ale dispoziției – iritabilitate, accese de mânie, trecerea imediată de la o stare la alta (de la plâns la râs și invers);
- Reacții exagerate, fizice sau emoționale;
- Tulburări ale somnului – insomnie sau dormit excesiv;
- Iritabilitate;
- Dificultăți de concentrare.
Se estimează că riscul apariției sindromului post-traumatic se dublează în cazul femeilor, datorită modului diferit de a răspunde la factorii de stres, dar și din cauza vulnerabilității crescute a persoanelor de sex feminin.
Există nenumărate exemple de experiențe psihotraumatizante care pot determina instalarea sindromului de stres post-traumatic, iar dintre acestea menționăm:
- Participarea la un război în calitate de combatant;
- Dezastre naturale – cataclisme;
- Atac violent;
- Agresiune criminală sau abuz sexual;
- Răpire;
- Terorism;
- Tortură;
- Martor în cazul unor accidente severe individuale sau colective;
- Moartea neașteptată sau în condiții violente a unei persoane dragi.
Alte reacții specifice ce pot apărea alături de aceste simptome:
- Atacul de panicã manifestat sub forma unui acces de teamă teribilă, însoțit de alte acțiuni de natură psihică sau fizică – poate surveni în momentul în care ceva sau cineva îi aduce aminte pacientului de clipele traumatizante (de exemplu, în situația unui abuz sexual – întâlnirea cu o persoană care seamănă cu violatorul, călătoria cu automobilul – în cazul unui accident de mașină etc.);
- Evitarea în mod voit a oricărei acțiuni cotidiene care ar putea să-i reamintească de traumă;
- Depresia – lipsa de interes a pacientului față de anumite activități care înainte îi făceau plăcere, apariția unor sentimente de vinovăție care nu sunt justificate;
- Gânduri suicidare – se estimează că peste 50% dintre victimele violurilor s-au gândit să-și ia viața;
- Ingerarea unor substanțe (droguri, alcool) ce pot crea dependențe – cu scopul de a diminua durerea;
- Apariția unor disfuncții sociale – ca urmare a izolării față de ceilalți din cauza convingerilor că nimeni nu îi poate înțelege;
- Iluzii, halucinații – cauzate de certitudinea că este posibilă comunicarea cu ruda care a decedat.
Ce tratament este indicat pentru a depăși PTSD
De regulă, simptomele unei astfel de tulburări se atenuează cu timpul și chiar pot dispărea fără tratament.
Însă, dacă apar manifestări de acest gen, cel mai bine ar fi să consultați un psihoterapeut deoarece există riscuri majore de dezvoltare ale unor afecțiuni de natură psihică precum depresia, anxietatea, anumite dependențe sau chiar tentative de suicid.
În anumite situații, pot apărea simptome disociative ca depersonalizarea și derealizarea! Depersonalizarea implică anumite sentimente de detașare de sine, iar derealizarea se referă la prezența unor senzații de detașare față de lumea exterioară, atribuindu-i însușiri ireale.
În consecință, aceste tulburări pot afecta într-un mod negativ viața unei persoane, atât pe plan emoțional, cât și pe plan social și profesional.
În general, tulburarea de stres post-traumatic constituie o afecțiune ce poate fi supusă unui unui tratament bazat pe terapia cognitiv-comportamentală (TCC) centrată pe traumă. Specialiștii recomandă ca PTSD să fie tratată cu sprijinul unui psihoterapeut prin intermediul unor ședințe săptămânale.
sursă foto 1: https://medium.com
sursă foto 2: davidiles.uk
Add Comment